Trecere prin loc nepermis

a încercat să îmi traverseze ființa exact prin axul inimii
deși era conștientă că trece prin loc nepermis
nu puteam accepta o asemenea grosolănie așa că a trebuit să o avertizez
de ce încălcați regulile, domniță?
nu credeți că ar trebui să mă traversați regulamentar, așa cum o fac ceilalți oameni?
ce s-ar întâmpla dacă toata lumea mi-ar traversa inima așa după bunul plac?
chiar nu observați ce trafic infernal se desfășoară pe teritoriul trupului meu?
ce să mai zic de faptul că ați încercat să mă traversați exact prin centru
pe culoarea roșie
când toata lumea mă traversa longitudinal, dumneavoastră v-ați ambiționat să mă traversați vertical
nu v-ați gândit că puteați fi rănită de toate aceste corpuri contondente care circulă pe benzile de mare viteză dintre fibrele mele?
și în fond de ce circulați pe jos?
doar știți cât de perimate și de fragile au devenit corpurile de carne
în ziua de azi oamenii își duc viața în corpuri de metal
corpuri dure, rezistente, fiabile
oamenii nu își mai pierd vremea cu fleacuri sentimentale
e adevărat că poluează și ocupă tot mai mult spațiu
de altfel mă simt nevoit să recunosc că acest aer total neobișnuit pe care l-ați adus în spațiul meu public mă dezarmează
ocupați o suprafață atât de mică și totuși ați reușit să vă împrăștiați parfumul în întregul cartier al ființei mele
ce spuneți, s-a făcut verde?
în regulă
luați-mă de mână și haideți să mergem
vă voi conduce în grădina mea secretă
departe de acest vacarm.

Spectacol cu casa inchisa

sigur că da luați un loc
în acest poem este loc pentru oricine
nu este nevoie să vă descălțați
oricum aici nu face nimeni niciodată curat
pragul acestui poem nu a fost trecut niciodată de vreun om neprihănit
am primit între aceste rânduri numai oameni oropsiți
oameni cu neliniști metafizice
oameni abandonați sau fără adăpost
turiști rătăciți sau călători fără o direcție precisă
sigur că da intrați și dumneavoastră domnule sinucigaș
aveți un loc chiar acolo în față pe scaunul din mijloc
singura mea condiție este ca în acest poem să nu se întâlnească doi oameni împărțind același tip de suferință
în calitate de gazdă recunosc
am făcut cunoștință cu toți
v-am trăit pe fiecare în parte
mărturisesc că am reușit să adun în această sală toate tipurile de suferință existente într-un om
ah iată că tocmai se ocupă și ultimul loc din spate
ei bine doamnelor și domnilor
din acest moment mă simt nevoit să mă retrag și să vă las singuri
în acest poem nu mai este suficient loc
pentru mine.

Omul cat traieste moare

nu știu ce e cu mine astăzi
mă trezesc că arunc cu bile de lumină într-o gaură din pământ
acolo unde se înalță copacul-lumină care
orbește
fie un adam fie o eva
acest copac evident nu are niciodată umbră
și iată că la lumina lui o eva și un adam se îndrăgostesc orbește unul de celălalt
iar din rădăcinile lor se naște o potecă șerpuită de șerpi pe care pășește neobosit
liberul arbitru

în tot acest timp
omul continuă să alerge pe traiectoria glontelui
priviți-l
un zâmbet ridicol îi este arborat pe față
pantofii îi sunt prăfuiți
hainele zdrențuite
fruntea-i plină de sudoare
și înecat cum e în ființa sa
caută noi modalitați să respire

și ascultăm
ascultăm în continuare cu drag
adevarurile pe care ni le mințim unii altora
și ne murdărim veșmintele de oameni zi după zi
fără a ne obosi să le scuturăm
și ne gandim că dincolo ne așteaptă o ființă cumsecade
iar în loc de pedepse
ne vom alege fiecare cu câte o foaie și un pix
urmând să primim poate
un subiect mai ușor.

Visatorii

pe acest tărâm locuiesc doar oameni visători
oameni care umblă cu capul în nori
și rămân așa cu norii în cap
până când începe să plouă
fiecare în el însuși
și se scufundă fiecare în el însuși
picătură cu picătură
prăbușindu-se aidoma unor comete lichide
până în adâncul sinelui unde se dizolvă lent

umbrele de sub umbrele de sub umbrele

în această reverie profundă
oamenii caută sensuri noi
se înfruptă cu asocieri nebănuite
culeg răspunsuri pe care le depozitează în recipiente mici pe care le vor pierde
mai devreme sau mai devreme

și tună și fulgeră în carnea lor instabilă
de fiecare dată când cineva se trezește din vis
nimeni n-a observat însă vreun fulger
nu s-a înregistrat încă niciun tunet

anesteziați de această nuditate a liniștii
întinși sub cerul limpede și leneș
oamenii dorm și trăiesc același vis
al norilor ce umblă cu capul în nori.