nu știu ce e cu mine astăzi
mă trezesc că arunc cu bile de lumină într-o gaură din pământ
acolo unde se înalță copacul-lumină care
orbește
fie un adam fie o eva
acest copac evident nu are niciodată umbră
și iată că la lumina lui o eva și un adam se îndrăgostesc orbește unul de celălalt
iar din rădăcinile lor se naște o potecă șerpuită de șerpi pe care pășește neobosit
liberul arbitru
în tot acest timp
omul continuă să alerge pe traiectoria glontelui
priviți-l
un zâmbet ridicol îi este arborat pe față
pantofii îi sunt prăfuiți
hainele zdrențuite
fruntea-i plină de sudoare
și înecat cum e în ființa sa
caută noi modalitați să respire
și ascultăm
ascultăm în continuare cu drag
adevarurile pe care ni le mințim unii altora
și ne murdărim veșmintele de oameni zi după zi
fără a ne obosi să le scuturăm
și ne gandim că dincolo ne așteaptă o ființă cumsecade
iar în loc de pedepse
ne vom alege fiecare cu câte o foaie și un pix
urmând să primim poate
un subiect mai ușor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu